Cautare

miercuri, 28 mai 2014

CU ŞIŞUL LA SPITAL

O  zi  frumaoasă  de  toamnă   septembrie  tîrziu.
Telefonul    cu  fir  şi  disc  rotativ  sună   precum alarma  de  dezastru.
“vă  cheamă la  telefon  domnul  doctor  din  policlinică  “
Se  aud  nişte  pîrîituri   o voce   de  departe  şi apoi   ca  din fundul  pămîntului  ,colegul meu  îmi  spune  cu  un glas  plin de emoţii”;  iţi trimit  un pacient  cam recalcitrant  ai grijă că ...........”  din păcate  legatura  telefonică   se întrerupe  şi  telefonul  rămine fără  ton .
Ce-o  fi vrut să-mi spună colegul meu despre  pacient  ?
Nu – i  nimic  mă  înarmez  cu o doza de  energie  pozitivă  şi  mă  pregătesc să-l   disciplinez    pe  noul  trimis .

Camera de gardă la Spitalul  Mînăstirea Dealu  era undeva  dosnic  fără  nici cea mai mică  dotare  şi  fără  personal.
Salvarea  venea    undeva  în  spatele  spitalui ,şoferul  umbla după  medicul de  gardă şi  cerea  în  general ajutor  de la  cine  putea  .
De  data  asta  fiind  avertizat  ca  va  venii  un  pacient  mai deosebit  ,am aşteptat  salvarea  la  camera de  garda , eram chiar  curios  sa  vedem  cine  va  venii.
După mirosul de  motorină  am simţit  că  a venit salvarea  ,
Salvare   este  mult  spus  ,căci  erau  nişte microbuze  vechii şi ruginite    deabia se  duceau  pe  ele darămite să  mai  care  pe  cineva ,  de  echipamente  nici nu  se  punea  ;problema  .
“v-am  adus  pacientul  din policlinică  “  spuse  soferul      grăbit să se  ducă  la sănătoasa  cît  mai repede .
Deschide  uşa  scirţiita  a  dubei  şi  mă  uit înăuntru .
întins  pe   targă  fără  cearceaf , un  boschetar  nebărbierit   cu  ţigara  între  dinţi  din care  pufaia  indiferent    cu  o palarie  soioasă  pe-o  sprînceana .
“ce-i aici   bar   “? Ia dă-te  jos  şi  aruncă ţigara .”
Individul  ridică  pălăria  cu un deget  şi se uită   scirbit  la mine  .
“  n- auzi  ce-ţi  spun?”
Individul se  intoarce spre mine cu  o mină sub  cap şi mă priveşte   de  sus .
Puţea  îngrozitor  ,alcool  urină  transpiraţie  stătută    haine  nespălate .
“Nu  auzi , drepţii  ,coboară  din maşină ,  aruncă ţigara .”
Individul  se  urneşte  greoi  , privindu-mă  fix   şi orecum  zîmbitor .
“Cum te  cheama ?  dă-mi  buletinul ,aruncă ţigara  “
Boschetarul descinde  din maşină,  ţinîndu-se  cu  o mînă  de  portieră   şi cu  una de  nelipsita-i  tigară  .
Vino aici , cum te cheama ? ,ciţi ani ai ? ,de  unde  eşti ? eşti  surd ?
« De  ce  nu  raspunzi  ?soldat  dreeepţi . »
Cu  o  privire  fixă  de  şarpe  ,ieşit  la vînat ,individul se  indreaptă  spre mine  şi.......  bagă  mîna  in  pulpana hainei  ...”ia  să scot  eu  cuţitul “    ...................
Mă  uit la el  surprins  , intimidat şi  cu o voce  schimbată  ; “ ştiii  .......  mai bine  nu-l scoate  spune ce  vrei  şi rezolvăm problema  “.
Individul  pare să se  răzgîndească  ,dar  tot cu mîna  in haină ,”vreau  să  mă internez “
“Ok   se  aranjeaza  “vino dupa  mine “cameră dublă  simplă  ,  la  femei la  bărbaţi ?”
“să  nu  mă iai la mişto  că-ţi trag unaa”
O iau  înaintea lui  cu vreo  cinci metri , mers grăbit  ,individul după mine
“Vino  dupa mine “îi  spun din fugă  unui  instalator  întîlnit  în drum, sperînd la o mină de ajutor .
“Stai dracului  unde eşti “ spuse  individul  trîntindu-l  de  un perete ,
intru  în secţia de  psiniatrie  , trec de  brandicardieri,  fără  nici o speranţa .eram urmarit de  aproape ,îi simţeam respiratia în  ceafa .
“doctorul Iordache    este  “ ?
“Da  , la  dînsul în cabinet “
Deschid  uşa  rapid , individul  dupa mine .
“salut   eu  sînt  J R  ,”  strigă  şi se  aruncă  pe un fotoliu .
“Să traiţi  “ spuse  colegul meu ridicindu-se în picioare salutind  militareşte .
“Bă să  sti că îmi place  de  tine “
“Da  domnu  J R” cu  ce  vă putem servii “?
“Bă  doctore  vreau să  mă internez ‘’
« Am inţeles , dau un telefon şi  totul se aranjează “
“Bă  dar  fi atent  fără  coctail  litic , spunei  boarfei ăleia   că vine JR  , ai inţeles ?”spunei acum să aud  şi eu la telefon.”
“Doctore  eu mă retrag ,văd că vă înşelegeţi bine “
“alo  un pat  pentru domnu J R , vezi că   nu  accepta  coctailu  litic ,   procedam conform protocolului ” trimite-l  pe micutul Jan,”
“Ha  ha   poate  bem şi  o  vodcă “
S-a  mai auzit   prin  crăpătura  uşii  , în timp ce  mă îndreptam grăbit  pe   hol  spre  camera de  gardă .
Sună  din nou  telefonul , de data asta  colegul meu    se  aude  bine .
“  să stiţi că   l-an lamurit greu   pe individ .dar  ....  a  lasat cuţiul  la policlinică “

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu