VIAŢĂ ŞI MOARTE

“Mi-aş da şi viaţa pentru el” aşa a început Adina, plânsul ei, vorbindu-mi despre soţ.

O cunosc de mai mulţi ani, de când a venit la noi în secţie, infirmieră fiind şi de atunci a adus cu ea şi povestea.

O poveste tragică a doi tineri frumoşi cu doi copii mici.

Ce căldura poate să fie aici la etajul trei !

Cabinetul meu este cu faţa la soare şi toată dupa  amiaza se scaldă în lumina lui.

Am făcut o vizită nostalgică în secţia mea, la parter unde sunt cu cel puţin cinci grade mai puţin.

FEŢELE SUFERINŢEI

         Prin crăpătura uşii capitonate a cabinetului  , privesc obosit în sala de  aşteptare şi mă aştept să văd priviri grăbite si feţe imbătrânite de boală.

         Doi ochi mari,negrii imi zâmbesc deschis, sincer şi surprinzător. Răspund cu bucurie, căci nu în fiecare zi am ocazia de a vedea fete frumoase intrând în cabinet. Specialitatea mea este specifică  sfârşitului de viaţă. boala neurologică apare de obicei la oamenii in vârstă.

          Din nou se deschide uşa şi din nou simt cei doi tăciuni ţintuindu-mă. Probabil a venit cu bunicul ori a venit cu rezultatul unui pacient, presupun. Mai intră un pacient, mai iese altul, într-un final apare şi tânăra zâmbitoare.