Prin crăpătura uşii capitonate a cabinetului , privesc obosit în sala de aşteptare şi mă aştept să văd priviri grăbite si feţe imbătrânite de boală.
Doi ochi mari,negrii imi zâmbesc deschis, sincer şi surprinzător. Răspund cu bucurie, căci nu în fiecare zi am ocazia de a vedea fete frumoase intrând în cabinet. Specialitatea mea este specifică sfârşitului de viaţă. boala neurologică apare de obicei la oamenii in vârstă.
Din nou se deschide uşa şi din nou simt cei doi tăciuni ţintuindu-mă. Probabil a venit cu bunicul ori a venit cu rezultatul unui pacient, presupun. Mai intră un pacient, mai iese altul, într-un final apare şi tânăra zâmbitoare.
Înaltă, ochii mari, rotunzi, păr negru, uşor ondulat, se aşează pe fotoliu şi îmi spune încurcată :
- ”Domnule doctor, nu ştiu cum să încep!” De obicei aşa începe consultaţia atunci când este vorba despre probleme de dinamică sexuală la bărbaţi. Probabil e căsătorită şi a venit în locul soţului.
-“Ştiţi, eu am fost operată în urmă cu trei ani de colecist.”
- “Da, dar eu nu mă ocup cu fierea”, îmi spun în sinea mea un pic contrariat.
-“De când m-am operat sunt distrusă, mai bine nu o faceam.”
- “Tot nu înţeleg. Care e legatura cu neurologia?”
- “De atunci am colindat pe la toţi doctorii gastroenterologi şi nu numai, am luat tot ce se putea lua, chiar în doze duble, nu mănânc aproape nimic, ţin regim sever, totul este fiert şi strecurat, m-am săturat de orez, legume şi cratiţa minune, sunt disperată.”
- "Bine, bine, dar ce se întâmplă? De ce eşti suferindă? Ce te doare?"
- "Domnule doctor, zi şi noapte, dar mai ales noaptea, îmi umblă prin burtă şi sunt plină de gaze."
- "Bine, dar de ce vii la mine? Eu sunt neurolog ."
- "Am colindat pe la toţi interniştii şi gastroenterologii, dar nimic, am luat tot felul de droguri în zadar, sufăr cu capul."
- "Ia spune, eşti căsătorită?"
- "Nu, domnule doctor, cum naiba să mă căsătoresc, cine crede-ţi că stă în pat cu o fată care toată noaptea trage fâsuri?”
Mi-am amintit atunci de un banc din copilărie, nu i l-am spus căci nu doream să râd când ea era aşa suparată .
Era vorba de un român şi un francez care s-au nimerit să doarmă în acelaşi pat ...
Românul, obişnuit cu înghesuiala, cum s-a aşezat în pat a şi început să sforăie cu spume. Francezul, disperat că toată saliva din sforăitura se întorcea înapoi udându-i faţa, îl roagă pe român să spună «ATANCION» în momentul când scuipa. Nu de alta, dar vroia să se ferească.
“Atancion”, strigă românul. Francezul se conformă şi se ascunse sub plapumă. Il scoate repede disperat, colegul de pat tocmai se uşurase de un vânt cumplit de mirositor.
I-am dat fetei o retetă şi sper să se simtă bine. O aştept să vină la control. O să vă povestesc şi vouă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu