LECŢIE DE BUN SIMŢ

LECŢIE DE BUN SIMŢ

 

In urmă cu  mai mulţ   ani, dar   nu prea  mulţi,  am  primit invitaţia de a  merge impreună cu  alţi coleg  la unul  din congresele  importante ale anului , in domeniul  neurologiei.

Cu  aceasta ocazie  am  avut  plăcerea  să  vizitez unul  din cele mai frumoase oraşe  din lume  Istambulul .

Eram sensibilizat  de  frumuseţea lui  din  cele  citeva episoade   ale citorva  seriale  ce au rulat la noi pe  ecrane si  de ce să nu o spun ,dincolo de  intriga  mediocră  sint totuş bine realizate  si  au  darul  de a  te atrage  prin  locurile frumoase  prin oamenii  frumosi si de ce  nu , nu în ultimul  rind  prin muzica  romantică.

Ţin minte  unul  dintre aceste seriale cu o  rezonanţă   de o mie şi una de  nopţi , romantic aproape  siropos , dar care m a facut să mi placă   şi să mă atragă  orasul   Istambul.

Momentul nu  era  prea bun  de  plimbări  pentru  mine  ,fiul  meu  facuse exact in ziua  in care  trebuia  să plecăm  o formă  severă de  varicelă  cu  reactie encefalitică ,el ne a încurajat  să  plecăm dar  sincer să fiu aveam inima cît un purice ..La  grădiniţa nepoţicei mele  fusese  epidemie de  varicela  iar fiul meu la cei treizeci de ani  a luato  repede  să nu scape ocaza. .

În prima  zi  de la  aterizare  eram dornici dupa o porţie  de  congres  să  vedem oraşul .

Moscheia  Albastră  Biserica Sfînta  Sofia   Palatul lui Suleiman  Magnificul  ,erau  doar  citeva  din  obiectivele  cunoscute  de care  voiam să ne  apropiem.

De ce să nu recunosc  am avut totuşi  şi  cîteva  dezamăgiri.

Biserica  Sfînta Sofia     monument arhitectonic  remarcabil construit  in secolul  cinci  ,pe de o parte  şi  Moscheia  Albastră  construită în secolul  cinsprezece , aproape  faţă în faţă    la o distanţă   relativ mică sînt  în lini mari asemănătoare ,suprafată mare  sub o cupolă imensă cu pereţi tencuiţi  la  prima , cu mortar peste ,  mozaicuri uluitoare din aur ,Şi pereţi  simpli   surprinzători  de simpli la cea de a doua .

Nu  cunoşteam  oraşul   şi  am avut  o  dispută intre  colegii  si mai ales cu  o colegă renumita pentru ţignal  ,eu  venisem cu ideea  să angajăm un  taxi , iar  colega mea  dorea să mergem cu  autobuzul local ,şi  asta nu numai pentru economie  dar şi pentru parfumul oraşului

Ce  să spun  nici pe vremea  plumbuitului nu am  avut parte de o asemenea experienţă.

Un  autobuz plin la refuz  unii urcau  alţi  coborau  haine rupte nasturi pierduţi ,îmi  era frică pentru acte  ,mi a  sărit  pălăria   am fost împins  tras  şi iar împins  ,eram un morman de nervi  ,mă  ţineam cu o mînă  de  bara  autobuzului  şi  cu cealaltă  de  buzunare  îmi  venea   să urlu .............pe  scaune  oameni obosiţi  ingrijoraţi    ...... lîngă mine .... pe  scaun  aşezată cuminte , o turcoaică frumoasă  tînără cu nişte  ochi  negri .....mari ..... să  te pierzi în ei .......m am uitat  cam lung la ea, aşa să mai uit de  necaz.........dintr o dată  fata  se  ridică  mă ia de măna şi............  mă invită  să iau loc  pe  scaunul  ei   ...............nu .....  nu se  poate    chiar     e o zi cu ghinion.. imi venea sa  ies pe  geam ..